Lasand la o parte tot, si inaintand,
Urmeaza lumina lunii cea dintai,
Si,desi intuneric, nu se opreste plangand,
Cu ochii seci de viata inghite amintiri amarui...
Si zgomote ciudate perturba orice liniste,
Si tipete, si gemete pustii au aparut,
Sunt doar voci-de viata sunt lipsite
Inviate de undeva din trecut.
In plin proces de creatie,
Se lasa asezat pe-o stanca
Meditand la dragoste-o mare fabulatie
Isi aminteste de veninul din inima-i franta.
Ar putea sta toata noaptea
Admirand stele si cer
Il incanta mult linistea
Care domneste sub el...
Nu se misca ele, stau acolo
Uitandu-se fix spre pamant,
Ignorand distanta ce trainic despart
Un biet muritor de o zeita de lut.
Acum totul se naruie treptat,
Se ridica usor ceata
Noaptea lunga s-a-ndepartat,
Spargand intunericul-dimineata.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu