Increderea se duce-ncet cu gandul la ea,
Tradand cel mai pur sentiment-ea e fiinta
Ce alege zambetul si nu suferinta,
Ce imi jura odata aprins ca nu va renunta,
Acum facand-o deja,
Se retrage spre alte orizonturi, traindu-si viata...
EU raman in urma, si vad cum se duc multi,
Refuzand sa ma misc, simt cum ma afund,
Tip la toti, dar in jur sunt numai surzi,
Iar cei ce m-ar auzi, sunt plecati de mult
Si eu sangerand, tip si mai injur,
Sa ma scoata mana cea divina de sub pamant,
Insa ea nu-i de vina, numai eu sunt....
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu