Scopuri nobile

Incins cu jar, si ars de spada,
Isi ridica fruntea-n sus
Vrea sa plece, dar sa vada
-atat de mult ii e de-ajuns.

Cauta un nou rasarit,
Apusul ranindu-l tare
Si incet, mergand, usor agale,
Se departeaza de soarele proaspat asfintit.

Intalneste-n drum lacrimi si hohote,
Si multe dintre ele fiind seci,
Va muri si el, azi sau maine poate,
Sau poate peste ani-cincizeci.

Era legat mult de-acel apus,
Insemnandu-i viata toata
Si zambetu-i captiv se varsa,
Timpul fericirii i s-a scurs.

Jocuri multe-a indurat,
Si pedepse numarate,
Toate dureroase peste poate
Batut in cuie-a suportat.

Si daca il intrebi ce a cules din viata,
Iti va spune simplu, 'TOT!'
Nu se da batut, ci iese la suprafata,
Ia si mierea, ia si rana ca pe un antidot.

Peste tot unde se uita,
Mereu vede aceleasi ironii,
Rade si el, dar se desteapta,
Farmecul cel rau spalandu-l zorii.