Oare ar mai fi la fel?

Sa indraznesc sau nu...sa incerc poate? E un risc mare sa nu reusesc...desi stiu ca dragostea moare la fel de usor pe cat vine... Si de ce atarnam noi, fiinte atat de trecatoare de un lucru atat de nemuritor?
Mi se pare cam aiurea..adica sa irosim singura noastra sansa de a muri fericiti, alegand sa iubim si totusi sa murim neimpacati in sinea noastra ca persoana iubita de ieri azi este in bratele altuia?
Stiu! aparent nu are sens, dar mai adanc in sinea noastra percem aceste informatii atat de complicate, facandu-le sa fie parte din psihologia noastra.

MOR! de ce? pentru ca trebuie, pentru ca am terminat ce aveam de facut aici...
Traiesc! de ce? pentru ca cineva acolo are nevoie de mine si ma doreste aproape...

Scriu aici! de ce? pentru ca aici se ascund ultimele mele sperante si ultima farama de dragoste ce a ramas neatinsa de cancer...