Sa zicem ca zambeam, si tresaream usor
Si gandul la ziua urmatoare ma incanta,
Si acum, desi departe-n viitor,
Inca mai tresar, cand imi amintesc de ea.
Si mai scot o vorba buna,
Desi grea si fara sens,
Zambesc mereu ascuns,
Cu ochii aruncati departe-n luna.
Mai sunt si momentele alea mai triste,
Cand ma izolez in toti,
Sa respiram iar impreuna, nu mai poti,
Primele care ne-au unit au fost doar vise.
Si acum sunt cosmaruri sumbre,
Ce ne dau tarcoale, ne ataca,
Atarnand impreuna de un fir de ata,
Nu le lasam sa ne intunece.
Desi e seara, si soarele tot arde,
Si tot caldura iese din pamant,
Purtata de ploaie si de vant,
Gandul meu la tine se abate.
Am scris mai multe randuri
Pentru persoana de ieri,
Care ma alinta in dulci placeri
Azi, privind in gol, in neguri.
Eu am pus mereu suflet,
Si mai mult chiar, sangele meu
Si daca a durut, nu-mi pare rau
Chiar daca s-a scurs tot, incet.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu