~ALTERNATIVE~

Increderea se duce-ncet cu gandul la ea,
Tradand cel mai pur sentiment-ea e fiinta
Ce alege zambetul si nu suferinta,
Ce imi jura odata aprins ca nu va renunta,
Acum facand-o deja,
Se retrage spre alte orizonturi, traindu-si viata...

EU raman in urma, si vad cum se duc multi,
Refuzand sa ma misc, simt cum ma afund,
Tip la toti, dar in jur sunt numai surzi,
Iar cei ce m-ar auzi, sunt plecati de mult
Si eu sangerand, tip si mai injur,
Sa ma scoata mana cea divina de sub pamant,
Insa ea nu-i de vina, numai eu sunt....

Cu o zi inainte

Sa zicem ca zambeam, si tresaream usor
Si gandul la ziua urmatoare ma incanta,
Si acum, desi departe-n viitor,
Inca mai tresar, cand imi amintesc de ea.

Si mai scot o vorba buna,
Desi grea si fara sens,
Zambesc mereu ascuns,
Cu ochii aruncati departe-n luna.

Mai sunt si momentele alea mai triste,
Cand ma izolez in toti,
Sa respiram iar impreuna, nu mai poti,
Primele care ne-au unit au fost doar vise.

Si acum sunt cosmaruri sumbre,
Ce ne dau tarcoale, ne ataca,
Atarnand impreuna de un fir de ata,
Nu le lasam sa ne intunece.

Desi e seara, si soarele tot arde,
Si tot caldura iese din pamant,
Purtata de ploaie si de vant,
Gandul meu la tine se abate.

Am scris mai multe randuri
Pentru persoana de ieri,
Care ma alinta in dulci placeri
Azi, privind in gol, in neguri.

Eu am pus mereu suflet,
Si mai mult chiar, sangele meu
Si daca a durut, nu-mi pare rau
Chiar daca s-a scurs tot, incet.

Oare ar mai fi la fel?

Sa indraznesc sau nu...sa incerc poate? E un risc mare sa nu reusesc...desi stiu ca dragostea moare la fel de usor pe cat vine... Si de ce atarnam noi, fiinte atat de trecatoare de un lucru atat de nemuritor?
Mi se pare cam aiurea..adica sa irosim singura noastra sansa de a muri fericiti, alegand sa iubim si totusi sa murim neimpacati in sinea noastra ca persoana iubita de ieri azi este in bratele altuia?
Stiu! aparent nu are sens, dar mai adanc in sinea noastra percem aceste informatii atat de complicate, facandu-le sa fie parte din psihologia noastra.

MOR! de ce? pentru ca trebuie, pentru ca am terminat ce aveam de facut aici...
Traiesc! de ce? pentru ca cineva acolo are nevoie de mine si ma doreste aproape...

Scriu aici! de ce? pentru ca aici se ascund ultimele mele sperante si ultima farama de dragoste ce a ramas neatinsa de cancer...

Scopuri nobile

Incins cu jar, si ars de spada,
Isi ridica fruntea-n sus
Vrea sa plece, dar sa vada
-atat de mult ii e de-ajuns.

Cauta un nou rasarit,
Apusul ranindu-l tare
Si incet, mergand, usor agale,
Se departeaza de soarele proaspat asfintit.

Intalneste-n drum lacrimi si hohote,
Si multe dintre ele fiind seci,
Va muri si el, azi sau maine poate,
Sau poate peste ani-cincizeci.

Era legat mult de-acel apus,
Insemnandu-i viata toata
Si zambetu-i captiv se varsa,
Timpul fericirii i s-a scurs.

Jocuri multe-a indurat,
Si pedepse numarate,
Toate dureroase peste poate
Batut in cuie-a suportat.

Si daca il intrebi ce a cules din viata,
Iti va spune simplu, 'TOT!'
Nu se da batut, ci iese la suprafata,
Ia si mierea, ia si rana ca pe un antidot.

Peste tot unde se uita,
Mereu vede aceleasi ironii,
Rade si el, dar se desteapta,
Farmecul cel rau spalandu-l zorii.