B. Blog - Pagină cu articole

Eroul meu

2.01.2011

E tarziu…si inc-o data e-ntuneric. Zilele par ca s-au oprit in loc, in schimb simte cum timpul ii aluneca repede printre degete. Este cuprins de o oarecare dezamagire la adresa propriei persoane, se simte inutil, se simte josnic, se simte mizerabil. Este omul care isi gaseste raza de soare in vicii absurde, omul al carui zambet este afisat in oglinda, iar persoana care ii zambeste are un aer cancerigen, imbatranit si insingurat. E o balada, e o piesa de arta, o capodopera. E insusi propria creatie, e un esec, e un mozaic de emotii strivite, de cuvinte si ganduri ce mor inainte de a se naste, e o epava. E omul pe care nu l-ai vrea aproape, in schimb l-ai privi cu dispret si l-ai judeca pentru ca exista. Este persoana ce nu o sa iti starneasca vreodata mila sau compasiune, ci un monstru ce inspira o prezenta contagioasa, morbida celor din jur. E omul ce nu are prieteni, ci amintiri si teluri, e omul care ar face multe. Dar nu poate. E omul limitat. Este cel care va fi ucis de propria sa minte, este omul care nu se regaseste in tablouri colorate, ci vede viata intr-o tenta terifianta de gri. Este imbatabil.este din piatra. Este omul ce iubeste, dar refuza sa fie iubit, este omul viu care refuza sa traiasca, e un cosmar. e intotdeauna in dilema, se intreaba mereu de ce i-a fost pus in maini darul propriei existente. Cauta raspunsuri in orice, cauta semne, cauta iesirea din labirintul asta care il numeste iarna. Cauta zile cu soare, cauta fericire, cauta izbavire, cauta liniste, se cauta pe sine. Ar sensibiliza, ar vrea ca ceva facut de el sa impresioneze, sa atraga admiratie, sa il caracterizeze… Omul meu traieste fiecare zi, una cate una. Omul meu nu ingenuncheaza, desi cade si nu cedeaza, desi plange. Omul meu e nemuritor. E insusi energie, e insusi putere, ambitie si forta. E invincibil, nimic nu il poate distruge. E singur contra lumii si totusi lumea i se intinde la picioare. E un erou fara armura, e personajul pozitiv in haine de lup, e ceea ce simte, nu ceea ce pretinde. Omul meu exista si sunt mandru de asta. Omul meu e personajul secundar dintr-o romanta, e intotdeauna in umbra dar straluceste asemeni stelelor……

31 Mai 2011

A trecut ceva timp de la ultimul post..dar incerc sa 'resuscitez' acest blog cu ultimele mele ganduri de bucurie.
am schimbat un pic registrul...am lasat de-o parte rima, filmele de gen drama si plimbarile si am trecut la chestii mai serioase.
topicul nu este unul deosebit... sunt mai plictisit ca inainte, am gasit noi hobby-uri, noi pasiuni si desigur pe cele vechi le-am incuiat in pod. acum, de exemplu, zac in pat, mi-e cald..as manca ceva dar mi-e lene sa fac 2 pasi pana la frigider..incepe sesiunea, am portofelul gol si cu moralul intins ca o clatita pe asfaltul constantei. una peste alta imi traiesc viata la maxim.
cam atat am de spus pe moment...poate voi reveni cu alte postari mai interesante. pana atunci...zambiti in fiecare zi si cumparati-va spray de tantari.

Hai sa uram prostii

Stau asa, in zilele mele de maxima audienta in fata monitorului cu modelul scaunului adanc imprimat pe cur, adanc intrigat de oamenii din lista mea de messenger. Am ajuns in stadiul in care se poate spune ca sunt dependent de messenger, ceea ce la mine se rezuma la un log in si la holbarea 5 minute la lista. Buuuun. Trec la subiect: eu sunt genul de om foarte usor iritabil, dar destul de ingaduitor si calm. Am auzit ca se vor scumpi tigarile. ok! Am auzit ca se va scumpi benzina. ok! Am auzit ca se va mari T.V.A.-ul. ok! Dar de ce?
Pentru ca se poate, dragii mei! Pentru ca suntem o natie de oameni prosti, lenesi si cretini! Pentru ca facem ce vedem la altii, si procesul de gandire este mai ocolit decat biserica.
Revenind in domeniul de messenger pot spune ca ma prostesc pe zi ce trece, deoarece ca si restul populatiei, nu am motive sa imi folosesc creierul. Pe mine ma exaspereaza la culme 2 tipuri de oameni: 1-fetele care simt nevoia disperata de atentie, sau de ... na! ca asa e viata la noi. Se afiseaza cu tot felul de sts care exprima o mare inteligenta confundata cu domeniul mareologic al fosilelor de apa dulce! Hai sa fim seriosi! Cele cu adevarat de apreciat sunt cele in limbi straine, care daca stai sa faci o legatura intre persoana care are statusul si statusul in sine, iti da cu virgula, pentru ca este imposibil ca o persoana care scrie baitsa, shi, phetitse, si alte cacaturi poate elabora ceva atat de complex si cerebral. Sunt dispus sa las de la mine, pentru ca oricum astea sunt insesizabile, si oricat de mult m-as chinui sa bag niste bun simt in cineva, o fac in zadar. Ce ma amuza cu adevarat sunt indragostitele. Acea categorie de fete, de obicei cu varste pana in 18 ani, care alergatul dupa baieti reprezinta scopul lor in viata. Acestea se prezinta deseori cu statusuri ce denota nefericirea lor in materie de iubire, ce descriu iubirea a fi covarsitoare si absenta, ce sunt nemultumite de atentie, evoluand mai apoi in specimenele prezentate mai sus.
A doua categorie de oameni pe care tind sa o detest sunt oamenii falsi. Stiti voi, acei prieteni care se pretinde ca iti vor binele si apoi fac anumite lucruri care nu sunt tocmai in folosul tau. De multe ori se intampla ca sa-ti fie data peste cap ziua, sau planurile, sau relatiile de niste prieteni care iti vor binele...
M-am plictisit de amaraciunea asta de tara, si depravarea asta de oras, si lumea care il habiteaza ca oile. Ne auzim cu bine in 2010, sa va dea Dumnezeu sanatate!

Lucrurile mele

As fi lasat peste noi sa curga timp,
Nu mi-ar fi parut rau.
De chipul tau nu m-as fi plictisit
La fel sa fi simtit si tu in locul meu...

In sufletul meu de piatra,
Mi-ai fi fost sculptor
Ai fi conturat dragostea ta in mine
Sudoarea ta. Suflarea ta calda,
Pictand pe chipul meu un dor
Privirea iubitoare, maini de cenusa pline...

As face legenda pura, alba, iubitoare
Sa rasune-n neant
Sa afle lumea, timpul ca te-as iubi la disperare,
Mi-as da nemurirea, mi-as da sufletul sa arda-n iad.

Tu, fantasma, esti absenta.
Nu te vad, nu te aud,
Dar din cand in cand ma vizitezi in vis
Si te-as pastra! As dormi vesnic.
Viata, soare, as lasa decis
Pentru tine, m-as lasa in intuneric purtand in brate fructul interzis...

Doar O Umbra

Sunt trist sa vad cum visul meu din urma
Ajunge a fi doar vis...
Ajung a fi pentru a mia oara dezamagit...
Ajung neajutorat, privindu-l trecand in fuga...

Poate ca se vede undeva, in stele
Si este scris cu sange rece
Sa se darame, aspiratiile mele
Tot ce mi-am dorit, sa plece...

Senzatia aceea de teama, si frig,
Ce o da noaptea cand e liniste
Vorbele ce se soptesc, se sting
Adormi mai gol, mai trist, mai rece...

Cad ele oare, cat timp sunt tinute
Si pretexte calde le sustin
Minciuni imbratisati, cate si mai multe
Ne despart. Ne apropie, dar mai mult ne chinuim...

In inocenta ochilor tai
imi vad cel mai aprig vis al meu
un trofeu...
dar ma privesc reci si goi
Si ma trezesc departe-apoi!
foarte departe...pe lumi noi
Unde doare, unde sufar....
Unde timpul curge fara sa il numar...
lacrimi cad..il uda...
toate cate-am vrut incep sa cada...
pustiul asta...ma doboara...
cad in genunchi fara nicio vlaga..
cat astept timpul sa le stearga....

Tablou

Se apropie, si timida priveste in sus
Aruncand o raza calda de lumina,
Melodioasa, ca in versuri ce s-au spus
Raiul pe pamant avea sa vina
La apus.

Departe, dar nu prea, sta sa vada
Ce se intampla si cati vor
Locul pe tablita, viata de-alta data
Urma lor dupa ce mor
Sa fie curata.

Aduce vant sa racoreasca obraji arsi
Si un strop rece de ploaie
Sa mai ude, sa mai spele peretii falsi
Impartite-n puternice si slabe
Fapte ce le lasi...

*Lauri*

Adun pacea, si o transform in roua
Sa imi umezeasca mintea
Ce a ars atata timp-cand ploua
Inca iti mai zaresc, zburand,imaginea.

Pot sa profit de ocazie, sa te las in urma
Sa pieri tipand dupa ajutor
Suferind in frig, pierdut de turma,
Lipsit de prieteni in trecut, de viata-n viitor.

Las domol pe scaun, unul cate unul
Sa dispara ganduri
Se aduna, se imprastie ca fumul,
Imprimand sentimente intre randuri.

Impunatoare zile, momente vesnice
Caldura verii si emotia de toamna
Lasa palid sa arda, inca falnice
Trairi nemuritoare ce aveau sa moara...

Las ca pe valuri, sa isi croiasca drumul...
Si pasta miroase a foc,
Pixul cunoaste, si descrie parfumul
O clipa nu sta in loc...

Cum Faci O Fata Sa Te Placa?

Daca inainte, pentru a atrage atentia unei persoane de sex opus trebuia sa-i cumperi flori si sa o duci la film, in anul 2009, situatia s-a schimbat radical. Deci iata urmatorii pasi Esentiali pentru a aborda si cuceri o femeie moderna.

1. Dupa cum stii deja, aspectul conteaza in proportie de 80%, deci da fuga pana in piata, ia-ti cele mai strigatoare fake-uri de la Puma si Adidas, eventual Puna si Adibas, o sapca rosie neaparat ca sa arati ca esti plin de pasiune, sau alba ca sa ii demonstrezi ca esti nonconformist. Tricoul trebuie sa fie alb si cat mai mulat pe corp ca sa iti poata numara coastele daca se plictiseste (exercitiu pentru minte), pantalonii trebuie sa se asorteze cu sapca, dar de preferabil sa fie de trening, pentru a putea fugi lejer in cazul unei sirene de politie sau a doi indivizi 2 pe 2 care se apropie hotarati de tine. Tenisii trebuie sa fie ciocate de neam prost sau ciubote galbene luate din piata, purtand aceeasi marca mentionata si mai sus.

2. Mersul este foarte important. Trebuie neaparat sa fie unul leganat, cu capul aplecat un pic in fata, cu mainile in buzunarele hanoracului cu dragon pe spate, sau infipte adanc in punga de seminte de la alimentara lu' tanti Flori. Indiferent de sezon, tu trebuie sa porti gluga peste sapca, ca sa ii arati ca esti misterios, si nu iti pasa de ceea de ce cred ceilalti.

3. Privirea trebuie sa fie ori atintita in pamant, ori fixa si dura pe copilul de 4 ani care se joaca cu masinutele pe bulevard.(ii arati tu cine-i sefu') De asemeni trebuie sa o privesti in ochi si daca se poate, sa te opresti din scuipat seminte. (nu de alta, dar poate crede ca esti badaran)

4. Cel mai recomandat lucru la prima intalnire este sa o plimbi lejer cu scuterul pe bulevard sau pe faleza injurand cu nesimtire persoanele care se plimba pe trotuar. ( asa ii arati ca esti dur, dar sensibil) Sau poti sa o iei de mana si sa o plimbi prin parc, dand la maxim manele de prost gust pe telefonul ciordit de la copilul vecinului de la etajul 2 . Eventual, o asezi pe banca, pe bulevard si scotand punga de seminte mentionate mai sus o imparti cu ea, aratandu-i ca nu esti egoist.

5. Spre sfarsitul intalnirii, cand o duci acasa, ai grija sa o tii de mana strans, dar nu prea strans sa nu o zgarii cu bratarile si inelele din aur de tabla de autobuz. Cand ajungi aproape de usa ei, opreste-o, uita-te adanc in ochii ei, si fredoneaza-i gentil ultima melodie a lui nea Guta asigurandu-ti victoria. Daca lesina inseamna ca te-ai ales cu o gagica misto.

Urmand acesti pasi, este imposibil sa nu bati recordul lui Brad Pitt la agatat femei. Succes!

Roman Raman!

Vreau sa mentionez faptul ca m-am nascut in Romania, o tara a lumii a treia, involuata si plina de defecte. Nu sunt mandru de tara asta, nu sunt mandru de renumele ei in toata lumea, dar sunt mandru de faptul ca sunt roman, si ca Eu pot schimba, pot face ceva pentru a imbunatati imaginea deja 'jumulita' a acestei 'cocine' a Europei.

     Se vad din ce in ce mai multe exemplare, mai ales in lista mea de Messenger ce prefera sa isi exprime emotiile in limba engleza. Poate ca asta e modul lor prin care ne arata ca o stiu, si le face placere sa o practice. Bun.... o alta expresie care imi incanta creierul si imi scoala parul de pe spate este supra-cunoscutul 'lol'. Adica fratilor...eu nu cred ca Stefan Cel Mare, cand a vazut ditamai oastea vrajmasa s-a pitulit pe cal si a zis 'lol!'  

    In fine...poate ca si celorlalti le e rusine ca sunt romani, si cauta sa ascunda asta in spatele unor fraze pe care nici ei nu le inteleg, dar care isi fac treaba, introducand un gram de cultura in imaginea lor fragila de romani prosti.

Alte Cuvinte

Sunt gol. Sunt trecute acele clipe in care radeam,
Sunt trecute clipele in care eram inocent.
Nu imi pasa, eram liber....nu ma gandeam
Ce o sa fie mai departe,
Imbratisari, injuraturi, durere si moarte
Nu erau in lumea mea.
Era un rasarit continuu, ca o stea
Ce ma veghea, si ma ferea de toate
Visul s-a terminat, rasaritul a disparut, au inceput ploi, si acum sunt gol.

Da, am inceput sa le gust pe toate,
Si nu ma incanta iluziile lor.
Satul sa fiu fericit doar atunci cand beau
Si efectul secundar sa fie dezamagitor.
Poate nu e bine, sau poate asa trebuie
Sa stai si sa induri
Sa pierzi... sa nu castigi
Sa vrei implinirea, sa vrei sa o furi
Durerea sa o stingi, te-a ruinat destul
Vrei intelegere, vrei iubire,
Dar nu e acolo unde o cauti tu...
In schimb gasesti tristete,
Si pesimist din fire, te-neci in ea
Band-o cu sete.

Nu sunt eu, este alt om, cel ce scrie
Si tot el tine piept la tot.
El suferam el plange,
El mazgaleste sentimente pe hartie
Tot el stricam tot el...tot!
Nu ii ajunge, vrea timp mai mult,
Vrea sa fie tot al lui
Vrea sa il stapaneasca
Sa nu simta ca-i batran,
Vrea sa traiasca, vrea sa iubeasca
Vrea sa se simta plin.
Sa se ofileasca in glasuri de copii
Nu mai vrea chin...nu mai vrea!
Si daca se prabuseste tot,
Soarele si luna, viata si moartea,
Dragostea si ura, cuvintele lui pot
Sa il faca implinit, caci restul se retrag
In lumea lor materiala.
Cuvintele-i sunt lacrimi, sentimentele-o boala,
E cazut, e pe moarte, este mort!
Auzi..dragoste si ura...
Pretul vietii...darul mortii..glasul sa i-l iau nu pot.

La O Ceapa

Nu imi sta in fire sa fiu eu cel care isi doreste sa se implice pentru a schimba ceva, dar situatia omului modern ma pune pe ganduri. Si gandurile astea sunt ca un scaun rece de tramvai in decembrie, ma fac sa ma ridic ofensat, injurand eterul cu aceeasi pofta de maine ca si cea de ieri. Bun, ceea ce propun este un miniforum. Eu o sa propun un topic legat de viata cotidiana, pe care dumneavoastra, daca doriti il veti argumenta prin exemple, transpunand opinii pro si contra, sau relatand experiente personale legate de subiectul de discutie.
Tot ce trebuie sa faceti este sa va creati un cont pe Blogspot .
Apoi puteti posta comentariile dumneavoastra pe acest blog.
Avem nevoie de comunicare, avem nevoie de un Vlad Tepes si de o editie nelimitata de alcool pentru copii. Daca imi sunteti prieteni, veti arunca 10 minute din timpul dumneavoastra pentru a participa la imbunatatirea relatiilor dintre oameni.
*** Sunteti liberi a va alege un nick pentru a va recunoaste 'vocea' si in urmatoarele postari ***

Multumiri pentru click,
Consumator fidel de Cola












Topicul de astazi este constituit de relatiile dintre adolescenti. Fiecare dintre noi a fost cel putin O DATA victima unei deceptii din partea partenerului/ei de cuplu. Acum sa ne uitam sincer in inimile noastre si sa recunoastem ca am fost inselati de prietena/prieten, sau mai rusinos am inselat increderea persoanei iubite. Cine este mai predispus la aceste fenomen egoist? Femeia, care suporta de ani intregi titlul de 'curva' sau barbatul, care este mandrul posesor al apelativului 'porc'?
Acum sa fim seriosi...si sa lasam la o parte jena! Postati cu incredere experienta(ele) dumneavoastra, ca sa radem si noi alaturi, sau sa dam dezaprobator din cap.

~Peace and Love~

Randul Sau...

Posibil ascuns de frica ce anunta sa vina
Amarul gust de iarna,
Frigul, singuratatea ce alina
Raceala din suflet, vantul ca o arma.

Aceleasi motive, s-au schimbat doar roluri,
Si personajele sunt triste si fara culori
Pe scena lor, alt decor-sunt prinse-n sfori
Marionete prea multe, in suflete prea multe goluri...

Sala plina, spectatori ce rad indiferenti,
Nu intind maini sa simta lacrimi,
Nu asculta plansete ca nu au timp.
In fata lor calde si neimportante se sting vieti in noapte.

Papusarul isi reda rasul prin gesturi de degete-
Fine, facand paiatele vii
Dupa spectacol aruncate si abundenta-n ragete
Capul pleaca, e familia lui in orele tarzii...

Martor la spectacol, se ridica, pleaca.
Se intoarce la viata sa monotona
Arunca vorbe si priviri in treacat
Asupra statuilor de ceara
Oameni de plastic il inconjoara,
Alege sa urce aproape de stele
Cladirea e inalta, pare sa nu se mai termine,
Lasa sa-i alunece gandurile patate
Si zgomotul e mult si fericirea e departe,
Apartamentul gol....il refuza
Si galbenul sters imprastiat pe pereti de veioza,
Aceleasi obiceiuri, aceleasi nopti albe
Aceleasi framantari, sticle sparte de perete,
Sunt ale lui toate...
Se intoarce pe margine, facand pace cu el insusi,
Clipise ultima data si frica si ploaie, si...
Ii ramane cerul...cazu in gol...
Si trupul se facuse din pamant, pamant
Plutea, desi se vedea jos, glasuri se mirau
Dormeau si se leganau in vant...
Moarte, dulce...spectacol crud...
Personajele mele cat de triste sunt...

Solitudine

Privim de obicei viata la un nivel prea inalt, si cadem singuri in ruine si pacat. Punem pe primul plan relatii, prietenii ce dispar cand apar tentatii, dar uitam de familii. Ni se intampla tuturor, macar o data sa iubim, sa suferim de dor dupa un baiat sau fata, ce nu simte la fel, dar are talent bun sa ne faca sa ne indragostim de ea sau el fara ca dragostea sa ne-o imparta. Cat spirit de justitie sa guverneze constiinta, cand incalzim suflete de gheata cu forta, si ne bagam noi, singuri, pe gat dorinta, speranta, ne rugam sa sfinti sa nu fim asemeni lui Iisus vanduti pe doi arginti. Orbi din sine, ne permite varsta sa facem greseli,ca suntem doar oameni cu suflet greu, ne vedem cantand cu ingeri cand ardem in infern.
Cititorule, in viata ta sa nu pasesti in gol, cu gandul ca te tine cineva in timp ce cazi, nu te salva, prietenul te va impinge in neant.Sunt doar scapari, secunda se prelinge in amorteli cumplite si stari nostalgice. Apelezi deznadajduit la imaginatie sa gasesti dulce-satisfactie, si poate razi acum desi intelegi ce zic, dar e mai usor sa ma renegi si sa ma numesti 'sarit', dar nu-i nimic, pana la urma nici nebunia nu e un chin asa cumplit...
Rad uneori, dar nu cu rasul meu, ca-i gol si timpul nu ma asteapta sa mor, dar in albul cald, feeric, de cristal, vad doar intuneric, cand glasurile dispar, si ajunge sa ma ucida linistea, si absenta ca un jar ce se infiripa-n mine ca otrava din pahar.

Fericire in Priviri

Arunci c-o raza, sa aduca soare,
In pustietate de tristete
Tipete inabusite se lovesc tare
De ochii tai ascunsi intre degete...

Un slab zambet, mai arati,
Facand sa zboare aripi
Facandu-ma bucati
Fragil, ma intarati,
In departare dor plecati...pasii...

Sublima, fantastica, frumusetea
Ce imi incarca mintea obosita
Ce se intoarce mereu in preajma ta
Facandu-te din om, dorinta.

Imagini pline de culori, omagii,
Templu, numai sa ma izolezi
Sa ma ucizi....
Sa ma arunci de langa tine
Sa ma ineci in dezamagiri
Si poti sa nu ma crezi,
Doar tu poti sa-mi alungi, suspine...

Demon, aici pacatuiesc, aici te caut
Aici vreau sa mor
Vreau sa te gasesc,
Sa zburam pe-un nor....
Sa fim deasupra lor...
Doi ingeri ce plutesc...

S-a inventat povestea

Poate ca minciunile pe care le inghitim zi de zi de la diversi sunt doar un fel de a ne spune ca sunt tristi. Poate ca si noi suntem tristi...
De ce nu am fi....
De ce nu am da cu piciorul tuturor doar pentru ca noi credem ca suntem fericiti. De ce sa ne mai pese de altii? De ce sa le stergem si lor lacrimile, cand ale noastre inca nu s-au uscat de pe batista...
Obligati sa induram, obligati sa zambim cu lama cutitului adanc infipta in suflet...suntem obligati sa zambim pentru ca altfel am fi respinsi...
Eu renunt la minciuna...chiar daca asta inseamna ca renunt la tot ce ma inconjoara. Nu mai am in ce sa cred, pentru ca refuz sa cred in minciuni, in prieteni, in speranta in zambete ce omoara zambete, in puterea de a alunga norii ce sunt adunati deasupra...

~MOZAIC~

Dintre norii sai de plumb,
Arsi de atatea dorinte neimplinite
Cazut intre oameni sa pazeasca morminte
Un inger s-a pogorat pe pamant...

..........................................................

Si cerul e la fel, doar ca arata a ploaie,
E mai deschis la culoare,
Contrastul e apasator si doare
Nimic pe cer, nimic sub el,
Nu exista luna, nu exista soare.

..........................................................

Blestemul sau a fost sa fie stana,
Sa isi vada rodul muncii,
Pururi nemiscat la om in casa
Sa il vada cedand fricii...
Ucis usor de vicii...

..........................................................

Rar aud cum zboara o pasare
Satula si ea de smoala pamantului,
Spre cer se avanta-n cautare....
Si sa scape din taciunile infernului
Se evapora in zare...

Cariera de Piatra

Un camp de frunze uscate in jurul meu,
Ce vestesc triste a noapte.
Se aduna si fantome, nu-s de vina eu
Cand ele apar tainic, aducand moarte.

Ultimele priviri spre cer, ce e la fel de negru
Desi in toiul zilei.
Sufera si el, sufar si eu, copacii tot sufera,
Nu de ploaia rece si vant sumbru
Ci de disparitia frumusetii ei...

Picaturi imi cad pe pleoape si aburii
Incep sa apara, si sa fie frig,
Nu mai sunt aici zilele de vara
Ce stingeau in ele suflu melancolic...
... ... acum e doar frig...

Inca mai ard singure, lumanarile
Ce aveau sa lumineze mortilor caile
Sa se intoarca acasa, cu pamant cu tot,
Inspaimantand orice fiinta
Om desfigurat, pe interior desi mort
Ii sclipeste-n ochi intens dorinta...

Pogorand spre iad,descoperind noi carari,
Descoperind,totusi, ca nu este numai sulf,
Chinuim idei, inventam patimi chiar aici, printre noi,
Si suflete curate cruci grele duc.

Cine are nevoie de droguri?

Am ajuns la apogeu. si sunt singur
In jurul meu doar umbre,
Rad de situatia asta bizara unde,
Nu ai putere sa te schimbi, dar stii sa induri..

Purtat pe aburii cei veseli
Din sticla sunt acum pictat,
Depresii si doar nu am incetat
De prezenta mea in noapte-admirat peretii...

Iti spun sincer ca e o stare
Din care nu iesi asa usor,dar iti promit
Ca voi iesi din ea, doar sa am rabdare...
Sa se inventeze drogul ce ma va face fericit.

Ma vezi cum ma stii..in mintea ta,
Imaginea predomina suferinta multa
Riduri ce ingroapa tineretea
Ochii sting, aripi cad, vlaga o usuca..

Pun usor un timbru, sa fiu asa..poate altfel
Sa fiu mai sociabil, poate mai placut,
Sa nu am atatea defecte, in special acel...
De a ma schimba in bun, sa traiesc in trecut.

Cat sa razi/mori...

cat ai putea sa iti faci din propriul gand
ceva care sa te faca sa razi.
ai face ceva..sa fii fericit si cand
lacrimile iti curg siroaie pe obraji...

ai vrea poate, sa retii zambetul ei
sa il prefaci in nori
sa fie nemuritor si sus, pe cer,
si sa o faci sa zambeasca, chiar daca tu mori..

e o dorinta, totusi, sa stii aproape
corpul ce incalzeste si inima de piatra
ce iti face curcubeul si sa crezi ca poate
sa te iubeasca, sa o iubesti,ea te lasa...

si nu acum, si nici maine, dar candva
vei regasi mana calda ce te tine
sa nu cazi, si ea poate te va salva,
dintre toate cate sunt, au suflet doar putine...

in regret sa spargi privirea,
si sa versi tot ce urai, ca nu mai e la fel...
te-a rupt in doua pleoape, despartirea,
cat o doreai...sarutul, cat plangeai dupa el...

=Gandurile unui nebun=

Spune-mi tu, cat sa fiu de liber,
Si cand sa imi dai aripile sa zbor,
Sa fiu eu asa cum imi doresc, dar nu sunt.
Si sufar cand ma trag in jos imagini ce dor...


Nu dau nicio sansa timpului,
Cum nici el nu imi da mie, ma imbatraneste.
Si cum se duce el, asa...sadic in felul lui
Traiesc acum, dar nu o viata de poveste...


Sunt atatea cauze sa pleci spre cer,
Si sa te scufunzi in depresii si sa mori
Sunt atatia oameni falsi, si prea putini sinceri,
Ce nu te vor trage spre mal, te vor impinge sa sari..


Ziua mea, cat ma faci sa fug!
Printre iluzii o mie le servesti pe rand,
Ce ma bucuri tu, cu sadismul tau
Atunci cand e mai bine sa faci sa fie rau
Dar te iert, ca nu esti doar a mea..
Si poate ca intr-o zi...cruzimea ta..
Ma vei regreta..cand voi muri..
Si o stea, regretandu-ti placerile stranii...
Facand intuneric pentru tine, va cadea....