Poate ca minciunile pe care le inghitim zi de zi de la diversi sunt doar un fel de a ne spune ca sunt tristi. Poate ca si noi suntem tristi...
De ce nu am fi....
De ce nu am da cu piciorul tuturor doar pentru ca noi credem ca suntem fericiti. De ce sa ne mai pese de altii? De ce sa le stergem si lor lacrimile, cand ale noastre inca nu s-au uscat de pe batista...
Obligati sa induram, obligati sa zambim cu lama cutitului adanc infipta in suflet...suntem obligati sa zambim pentru ca altfel am fi respinsi...
Eu renunt la minciuna...chiar daca asta inseamna ca renunt la tot ce ma inconjoara. Nu mai am in ce sa cred, pentru ca refuz sa cred in minciuni, in prieteni, in speranta in zambete ce omoara zambete, in puterea de a alunga norii ce sunt adunati deasupra...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu