*Lauri*

Adun pacea, si o transform in roua
Sa imi umezeasca mintea
Ce a ars atata timp-cand ploua
Inca iti mai zaresc, zburand,imaginea.

Pot sa profit de ocazie, sa te las in urma
Sa pieri tipand dupa ajutor
Suferind in frig, pierdut de turma,
Lipsit de prieteni in trecut, de viata-n viitor.

Las domol pe scaun, unul cate unul
Sa dispara ganduri
Se aduna, se imprastie ca fumul,
Imprimand sentimente intre randuri.

Impunatoare zile, momente vesnice
Caldura verii si emotia de toamna
Lasa palid sa arda, inca falnice
Trairi nemuritoare ce aveau sa moara...

Las ca pe valuri, sa isi croiasca drumul...
Si pasta miroase a foc,
Pixul cunoaste, si descrie parfumul
O clipa nu sta in loc...