Randul Sau...

Posibil ascuns de frica ce anunta sa vina
Amarul gust de iarna,
Frigul, singuratatea ce alina
Raceala din suflet, vantul ca o arma.

Aceleasi motive, s-au schimbat doar roluri,
Si personajele sunt triste si fara culori
Pe scena lor, alt decor-sunt prinse-n sfori
Marionete prea multe, in suflete prea multe goluri...

Sala plina, spectatori ce rad indiferenti,
Nu intind maini sa simta lacrimi,
Nu asculta plansete ca nu au timp.
In fata lor calde si neimportante se sting vieti in noapte.

Papusarul isi reda rasul prin gesturi de degete-
Fine, facand paiatele vii
Dupa spectacol aruncate si abundenta-n ragete
Capul pleaca, e familia lui in orele tarzii...

Martor la spectacol, se ridica, pleaca.
Se intoarce la viata sa monotona
Arunca vorbe si priviri in treacat
Asupra statuilor de ceara
Oameni de plastic il inconjoara,
Alege sa urce aproape de stele
Cladirea e inalta, pare sa nu se mai termine,
Lasa sa-i alunece gandurile patate
Si zgomotul e mult si fericirea e departe,
Apartamentul gol....il refuza
Si galbenul sters imprastiat pe pereti de veioza,
Aceleasi obiceiuri, aceleasi nopti albe
Aceleasi framantari, sticle sparte de perete,
Sunt ale lui toate...
Se intoarce pe margine, facand pace cu el insusi,
Clipise ultima data si frica si ploaie, si...
Ii ramane cerul...cazu in gol...
Si trupul se facuse din pamant, pamant
Plutea, desi se vedea jos, glasuri se mirau
Dormeau si se leganau in vant...
Moarte, dulce...spectacol crud...
Personajele mele cat de triste sunt...