Nu sunt in puterea mentala sa ma declar fericit..ar fi ceva imoral. Fericirea este ca un joc de sah- faci o miscare gresita si o pierzi. si te lupti mult pentru a fi fericit(a), faci sacrificii, investesti timp, rabdare, dragoste, incredere dar in timp iti raman doar amintirile ce se transforma in picaturi de sudoare rece...
Am dat cu piciorul la fericire, poate de frica, poate de responsabilitate, dar ceea ce nu am realizat este puterea piciorului meu...ca fericirea s-a dus prea departe. Si iata-ma scriind cuvinte triste pentru vrabiute, in loc sa savurez clipele dulci alaturi de propria persoana , poate chiar si ultimele in cazul meu...
Spre sfarsit..un cuvant subiectiv: Adio!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu