Un val de ganduri, ma poarta departe,
Tradat de existenta lor incetez.
Ii uit, dar nu ma uit in spate,
Tipa tot in jurul meu, sa ma detasez nu reusesc.
Ai fi spus ca vor fi acolo, la nevoia ta,
Te vor intampina cu zambete si urari
Te vor ajuta sa uiti, si poate ca durerea,
Nu va mai durea asa tare avand prieteni.
Impresionant, dar cum dispar usor,
Si ridica mereu pretentii
Voind sa le faci pe plac, iar pe viitor
Sa uite si sa piara ca florile tarzii.
Melancolic, dar nu poti sa crezi
Atatea vorbe fara sens, ce ard si dor
Si realizezi ca viata ta e fara sens,
Fara culoarea gandurilor lor...
Cenusa se imprastie, si se depune
Peste cruci uitate de timp
Vocea calda, privirea ce rapune,
Impunand increderea subtil...
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu