In lagarul depresiilor

Frig si ploaie, intuneca ce se numea 'rasarit',
Zgomotul nu mai este cald
Totul este crud, si fara viata-trist
Aglomerat de ganduri, stau ascuns-uitat.

Nu este viata nicaieri, si rareori o masina trece,
Lasat cu greu, in vederea vechii copilarii
Am crescut atat fara sa-mi dau seama ce se petrece,
M-am inselat-amintirile ma bantuie, sunt inca vii.

Peretii sunt aceeasi-amuzant parca, au acelasi iz,
Povestile le stiu pe toate, au inregistrat
Si ele, chiar de nu mai sunt aici,
Golurile ce sunt, nu s-au astupat...

Ciudat, dar aerul dispare, raman gol,
Caldura in sfarsit se simte,
E cu totul alta zi-cine sunt eu?
Si cine e copilul care imi sopteste timid-ma minte...