De ce tratam viata mereu rece, si mereu plangem,
Atunci cand cineva ne moare
Suferim, dar si dansam in sange,
Si uitam de noi-atat de mult ne doare.
profitam de moarte, profitam de ce avem,
Nu ne saturam cu putin,
Si atunci cand va trebui sa plecam
O facem fara sa ne pregatim.
Imaginea tragica a mortii ce te-a avut
Inca din prima zi,
Presista acum in trupul tau,
Ce zace mort, printre stafii.
In urma ta, raman lacrimi
Ce ard obraji batrani si tineri
Te-ai regasit printre cei pierduti, in alte vremi
Esti cu ei, si totusi, singuri fara-ai tai...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu