sâmbătă, 3 ianuarie 2009

Alte Cuvinte


Sunt gol. Sunt trecute acele clipe in care radeam,
Sunt trecute clipele in care eram inocent.
Nu imi pasa, eram liber....nu ma gandeam
Ce o sa fie mai departe,
Imbratisari, injuraturi, durere si moarte
Nu erau in lumea mea.
Era un rasarit continuu, ca o stea
Ce ma veghea, si ma ferea de toate
Visul s-a terminat, rasaritul a disparut, au inceput ploi, si acum sunt gol.

Da, am inceput sa le gust pe toate,
Si nu ma incanta iluziile lor.
Satul sa fiu fericit doar atunci cand beau
Si efectul secundar sa fie dezamagitor.
Poate nu e bine, sau poate asa trebuie
Sa stai si sa induri
Sa pierzi... sa nu castigi
Sa vrei implinirea, sa vrei sa o furi
Durerea sa o stingi, te-a ruinat destul
Vrei intelegere, vrei iubire,
Dar nu e acolo unde o cauti tu...
In schimb gasesti tristete,
Si pesimist din fire, te-neci in ea
Band-o cu sete.

Nu sunt eu, este alt om, cel ce scrie
Si tot el tine piept la tot.
El suferam el plange,
El mazgaleste sentimente pe hartie
Tot el stricam tot el...tot!
Nu ii ajunge, vrea timp mai mult,
Vrea sa fie tot al lui
Vrea sa il stapaneasca
Sa nu simta ca-i batran,
Vrea sa traiasca, vrea sa iubeasca
Vrea sa se simta plin.
Sa se ofileasca in glasuri de copii
Nu mai vrea chin...nu mai vrea!
Si daca se prabuseste tot,
Soarele si luna, viata si moartea,
Dragostea si ura, cuvintele lui pot
Sa il faca implinit, caci restul se retrag
In lumea lor materiala.
Cuvintele-i sunt lacrimi, sentimentele-o boala,
E cazut, e pe moarte, este mort!
Auzi..dragoste si ura...
Pretul vietii...darul mortii..glasul sa i-l iau nu pot.

marți, 16 decembrie 2008

La O Ceapa

Nu imi sta in fire sa fiu eu cel care isi doreste sa se implice pentru a schimba ceva, dar situatia omului modern ma pune pe ganduri. Si gandurile astea sunt ca un scaun rece de tramvai in decembrie, ma fac sa ma ridic ofensat, injurand eterul cu aceeasi pofta de maine ca si cea de ieri. Bun, ceea ce propun este un miniforum. Eu o sa propun un topic legat de viata cotidiana, pe care dumneavoastra, daca doriti il veti argumenta prin exemple, transpunand opinii pro si contra, sau relatand experiente personale legate de subiectul de discutie.
Tot ce trebuie sa faceti este sa va creati un cont pe Blogspot .
Apoi puteti posta comentariile dumneavoastra pe acest blog.

Avem nevoie de comunicare, avem nevoie de un Vlad Tepes si de o editie nelimitata de alcool pentru copii. Daca imi sunteti prieteni, veti arunca 10 minute din timpul dumneavoastra pentru a participa la imbunatatirea relatiilor dintre oameni.
*** Sunteti liberi a va alege un nick pentru a va recunoaste 'vocea' si in urmatoarele postari ***

Multumiri pentru click,
Consumator fidel de Cola












Topicul de astazi este constituit de relatiile dintre adolescenti. Fiecare dintre noi a fost cel putin O DATA victima unei deceptii din partea partenerului/ei de cuplu. Acum sa ne uitam sincer in inimile noastre si sa recunoastem ca am fost inselati de prietena/prieten, sau mai rusinos am inselat increderea persoanei iubite. Cine este mai predispus la aceste fenomen egoist? Femeia, care suporta de ani intregi titlul de 'curva' sau barbatul, care este mandrul posesor al apelativului 'porc'?
Acum sa fim seriosi...si sa lasam la o parte jena! Postati cu incredere experienta(ele) dumneavoastra, ca sa radem si noi alaturi, sau sa dam dezaprobator din cap.

~Peace and Love~

marți, 9 decembrie 2008

Randul Sau...


Posibil ascuns de frica ce anunta sa vina
Amarul gust de iarna,
Frigul, singuratatea ce alina
Raceala din suflet, vantul ca o arma.

Aceleasi motive, s-au schimbat doar roluri,
Si personajele sunt triste si fara culori
Pe scena lor, alt decor-sunt prinse-n sfori
Marionete prea multe, in suflete prea multe goluri...

Sala plina, spectatori ce rad indiferenti,
Nu intind maini sa simta lacrimi,
Nu asculta plansete ca nu au timp.
In fata lor calde si neimportante se sting vieti in noapte.

Papusarul isi reda rasul prin gesturi de degete-
Fine, facand paiatele vii
Dupa spectacol aruncate si abundenta-n ragete
Capul pleaca, e familia lui in orele tarzii...

Martor la spectacol, se ridica, pleaca.
Se intoarce la viata sa monotona
Arunca vorbe si priviri in treacat
Asupra statuilor de ceara
Oameni de plastic il inconjoara,
Alege sa urce aproape de stele
Cladirea e inalta, pare sa nu se mai termine,
Lasa sa-i alunece gandurile patate
Si zgomotul e mult si fericirea e departe,
Apartamentul gol....il refuza
Si galbenul sters imprastiat pe pereti de veioza,
Aceleasi obiceiuri, aceleasi nopti albe
Aceleasi framantari, sticle sparte de perete,
Sunt ale lui toate...
Se intoarce pe margine, facand pace cu el insusi,
Clipise ultima data si frica si ploaie, si...
Ii ramane cerul...cazu in gol...
Si trupul se facuse din pamant, pamant
Plutea, desi se vedea jos, glasuri se mirau
Dormeau si se leganau in vant...
Moarte, dulce...spectacol crud...
Personajele mele cat de triste sunt...

luni, 17 noiembrie 2008

Solitudine


Privim de obicei viata la un nivel prea inalt, si cadem singuri in ruine si pacat. Punem pe primul plan relatii, prietenii ce dispar cand apar tentatii, dar uitam de familii. Ni se intampla tuturor, macar o data sa iubim, sa suferim de dor dupa un baiat sau fata, ce nu simte la fel, dar are talent bun sa ne faca sa ne indragostim de ea sau el fara ca dragostea sa ne-o imparta. Cat spirit de justitie sa guverneze constiinta, cand incalzim suflete de gheata cu forta, si ne bagam noi, singuri, pe gat dorinta, speranta, ne rugam sa sfinti sa nu fim asemeni lui Iisus vanduti pe doi arginti. Orbi din sine, ne permite varsta sa facem greseli,ca suntem doar oameni cu suflet greu, ne vedem cantand cu ingeri cand ardem in infern.
Cititorule, in viata ta sa nu pasesti in gol, cu gandul ca te tine cineva in timp ce cazi, nu te salva, prietenul te va impinge in neant.Sunt doar scapari, secunda se prelinge in amorteli cumplite si stari nostalgice. Apelezi deznadajduit la imaginatie sa gasesti dulce-satisfactie, si poate razi acum desi intelegi ce zic, dar e mai usor sa ma renegi si sa ma numesti 'sarit', dar nu-i nimic, pana la urma nici nebunia nu e un chin asa cumplit...
Rad uneori, dar nu cu rasul meu, ca-i gol si timpul nu ma asteapta sa mor, dar in albul cald, feeric, de cristal, vad doar intuneric, cand glasurile dispar, si ajunge sa ma ucida linistea, si absenta ca un jar ce se infiripa-n mine ca otrava din pahar.

luni, 3 noiembrie 2008

Fericire in Priviri


Arunci c-o raza, sa aduca soare,
In pustietate de tristete
Tipete inabusite se lovesc tare
De ochii tai ascunsi intre degete...

Un slab zambet, mai arati,
Facand sa zboare aripi
Facandu-ma bucati
Fragil, ma intarati,
In departare dor plecati...pasii...

Sublima, fantastica, frumusetea
Ce imi incarca mintea obosita
Ce se intoarce mereu in preajma ta
Facandu-te din om, dorinta.

Imagini pline de culori, omagii,
Templu, numai sa ma izolezi
Sa ma ucizi....
Sa ma arunci de langa tine
Sa ma ineci in dezamagiri
Si poti sa nu ma crezi,
Doar tu poti sa-mi alungi, suspine...

Demon, aici pacatuiesc, aici te caut
Aici vreau sa mor
Vreau sa te gasesc,
Sa zburam pe-un nor....
Sa fim deasupra lor...
Doi ingeri ce plutesc...

sâmbătă, 18 octombrie 2008

S-a inventat povestea

Poate ca minciunile pe care le inghitim zi de zi de la diversi sunt doar un fel de a ne spune ca sunt tristi. Poate ca si noi suntem tristi...
De ce nu am fi....
De ce nu am da cu piciorul tuturor doar pentru ca noi credem ca suntem fericiti. De ce sa ne mai pese de altii? De ce sa le stergem si lor lacrimile, cand ale noastre inca nu s-au uscat de pe batista...
Obligati sa induram, obligati sa zambim cu lama cutitului adanc infipta in suflet...suntem obligati sa zambim pentru ca altfel am fi respinsi...
Eu renunt la minciuna...chiar daca asta inseamna ca renunt la tot ce ma inconjoara. Nu mai am in ce sa cred, pentru ca refuz sa cred in minciuni, in prieteni, in speranta in zambete ce omoara zambete, in puterea de a alunga norii ce sunt adunati deasupra...

miercuri, 8 octombrie 2008

~MOZAIC~


Dintre norii sai de plumb,
Arsi de atatea dorinte neimplinite
Cazut intre oameni sa pazeasca morminte
Un inger s-a pogorat pe pamant...

..........................................................

Si cerul e la fel, doar ca arata a ploaie,
E mai deschis la culoare,
Contrastul e apasator si doare
Nimic pe cer, nimic sub el,
Nu exista luna, nu exista soare.

..........................................................

Blestemul sau a fost sa fie stana,
Sa isi vada rodul muncii,
Pururi nemiscat la om in casa
Sa il vada cedand fricii...
Ucis usor de vicii...

..........................................................

Rar aud cum zboara o pasare
Satula si ea de smoala pamantului,
Spre cer se avanta-n cautare....
Si sa scape din taciunile infernului
Se evapora in zare...