In gen muzical

Si ma gandesc ca ti-ar fi mai usor,
Sa ma lasi aici
Existand in paralel, doar in suflet,
Pe un nor, de coborat la inaltimi mai mici,
Scaldat de soare aspru si ploi reci.

Oamenii sunt slabi in felul lor,
Mor atat de simplu,
Si in dorul lor, doruri ce doar ei stiu cat dor,
Ii macina continuu.
Se leaga de sperante in zadar
Se chinuie sa reuseasca
Dar nu izbutesc, incarcati de praf,
Ajung mila s-o cerseasca...

Omul are sentiment si plange,
Cand este ranit
Nu neaparat in sange
Caci alte rani se deschid
Cand ultima ora pe pamant nu ii mai ajunge.

Omul sufera intens, si pune pasiune
Isi dedica parti din viata lui
Pentru o promisiune
Desi sortit esecului, nu renunta,
Se lupta sa zboare, chiar daca-i in tarana..

Au onoare si demnitate
Iubesc, si pun pe altii in fata lor,
Peste toate, nu se lasa prada in pacate
Ce i-ar costa ulterior
Si impart viata lor cu un alt om
Jurandu-si credinta pana la moarte
...doar ea ii poate desparte....

Si spre sfarsit, cand ochii le ingheata,
Ridica ochii spre cer, impacati cu El,
Caci nu regreta ce au facut in viata
Il priveste bland la randul sau
Simte cum aerul dispare,
Dar nu simte disperare, nu mai are timp de plangeri
Sufletu-i inaltat in noua ceruri-printre ingeri...