Poate ca minciunile pe care le inghitim zi de zi de la diversi sunt doar un fel de a ne spune ca sunt tristi. Poate ca si noi suntem tristi...
De ce nu am fi....
De ce nu am da cu piciorul tuturor doar pentru ca noi credem ca suntem fericiti. De ce sa ne mai pese de altii? De ce sa le stergem si lor lacrimile, cand ale noastre inca nu s-au uscat de pe batista...
Obligati sa induram, obligati sa zambim cu lama cutitului adanc infipta in suflet...suntem obligati sa zambim pentru ca altfel am fi respinsi...
Eu renunt la minciuna...chiar daca asta inseamna ca renunt la tot ce ma inconjoara. Nu mai am in ce sa cred, pentru ca refuz sa cred in minciuni, in prieteni, in speranta in zambete ce omoara zambete, in puterea de a alunga norii ce sunt adunati deasupra...
sâmbătă, 18 octombrie 2008
miercuri, 8 octombrie 2008
~MOZAIC~

Dintre norii sai de plumb,
Arsi de atatea dorinte neimplinite
Cazut intre oameni sa pazeasca morminte
Un inger s-a pogorat pe pamant...
..........................................................
Si cerul e la fel, doar ca arata a ploaie,
E mai deschis la culoare,
Contrastul e apasator si doare
Nimic pe cer, nimic sub el,
Nu exista luna, nu exista soare.
..........................................................
Blestemul sau a fost sa fie stana,
Sa isi vada rodul muncii,
Pururi nemiscat la om in casa
Sa il vada cedand fricii...
Ucis usor de vicii...
..........................................................
Rar aud cum zboara o pasare
Satula si ea de smoala pamantului,
Spre cer se avanta-n cautare....
Si sa scape din taciunile infernului
Se evapora in zare...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)