^> Anotimpul Mortii <^

Inca mai aud glasuri triste,
Ce inconjoara lumea, dand culoare,
Peste tot ajung, distrug totul in cale
Lasand in urma doar lacrimi seci si vise...

Anotimpul mortii este aici,
Si nu mai vrea sa plece,
Infruptandu-se din temeri banale, el aduce plans,
Se lasa purtat de vant, si in suflet dus,
E o amintire dureroasa ce nu mai trece...

Da, tu, Soare! Cat de ironic esti, acolo sus,
Razi de noi cum ne zbatem sa iubim,
Sa traim, dar suferim.
Chiar daca moartea o primim ca pe ceva in plus.
Si nu rad de tine! dar fa-ma nebun,
Sa iti arat acum cat tin la tine,
Cand te stingi tu, ma sting si eu atunci,
Astept raza ta ca pe un sarut ce nu mai vine.

Ti-am furat,Faptura din pamant, divinitatea!
O sa vezi atunci, inconjurat de morti-
Cat iti doresti sa simti caldura,
Si la fel ca muzica sa ii incanti pe toti..
Si sa urli, omule! Sa ma blestemi cenusa!
Sa regreti ca ai fost prost...
Doar gandurile-ele te mai incurca,
Traind anotimpul mortii fara rost....