Cariera de Piatra

Un camp de frunze uscate in jurul meu,
Ce vestesc triste a noapte.
Se aduna si fantome, nu-s de vina eu
Cand ele apar tainic, aducand moarte.

Ultimele priviri spre cer, ce e la fel de negru
Desi in toiul zilei.
Sufera si el, sufar si eu, copacii tot sufera,
Nu de ploaia rece si vant sumbru
Ci de disparitia frumusetii ei...

Picaturi imi cad pe pleoape si aburii
Incep sa apara, si sa fie frig,
Nu mai sunt aici zilele de vara
Ce stingeau in ele suflu melancolic...
... ... acum e doar frig...

Inca mai ard singure, lumanarile
Ce aveau sa lumineze mortilor caile
Sa se intoarca acasa, cu pamant cu tot,
Inspaimantand orice fiinta
Om desfigurat, pe interior desi mort
Ii sclipeste-n ochi intens dorinta...

Pogorand spre iad,descoperind noi carari,
Descoperind,totusi, ca nu este numai sulf,
Chinuim idei, inventam patimi chiar aici, printre noi,
Si suflete curate cruci grele duc.

Cine are nevoie de droguri?

Am ajuns la apogeu. si sunt singur
In jurul meu doar umbre,
Rad de situatia asta bizara unde,
Nu ai putere sa te schimbi, dar stii sa induri..

Purtat pe aburii cei veseli
Din sticla sunt acum pictat,
Depresii si doar nu am incetat
De prezenta mea in noapte-admirat peretii...

Iti spun sincer ca e o stare
Din care nu iesi asa usor,dar iti promit
Ca voi iesi din ea, doar sa am rabdare...
Sa se inventeze drogul ce ma va face fericit.

Ma vezi cum ma stii..in mintea ta,
Imaginea predomina suferinta multa
Riduri ce ingroapa tineretea
Ochii sting, aripi cad, vlaga o usuca..

Pun usor un timbru, sa fiu asa..poate altfel
Sa fiu mai sociabil, poate mai placut,
Sa nu am atatea defecte, in special acel...
De a ma schimba in bun, sa traiesc in trecut.

Cat sa razi/mori...

cat ai putea sa iti faci din propriul gand
ceva care sa te faca sa razi.
ai face ceva..sa fii fericit si cand
lacrimile iti curg siroaie pe obraji...

ai vrea poate, sa retii zambetul ei
sa il prefaci in nori
sa fie nemuritor si sus, pe cer,
si sa o faci sa zambeasca, chiar daca tu mori..

e o dorinta, totusi, sa stii aproape
corpul ce incalzeste si inima de piatra
ce iti face curcubeul si sa crezi ca poate
sa te iubeasca, sa o iubesti,ea te lasa...

si nu acum, si nici maine, dar candva
vei regasi mana calda ce te tine
sa nu cazi, si ea poate te va salva,
dintre toate cate sunt, au suflet doar putine...

in regret sa spargi privirea,
si sa versi tot ce urai, ca nu mai e la fel...
te-a rupt in doua pleoape, despartirea,
cat o doreai...sarutul, cat plangeai dupa el...

=Gandurile unui nebun=

Spune-mi tu, cat sa fiu de liber,
Si cand sa imi dai aripile sa zbor,
Sa fiu eu asa cum imi doresc, dar nu sunt.
Si sufar cand ma trag in jos imagini ce dor...


Nu dau nicio sansa timpului,
Cum nici el nu imi da mie, ma imbatraneste.
Si cum se duce el, asa...sadic in felul lui
Traiesc acum, dar nu o viata de poveste...


Sunt atatea cauze sa pleci spre cer,
Si sa te scufunzi in depresii si sa mori
Sunt atatia oameni falsi, si prea putini sinceri,
Ce nu te vor trage spre mal, te vor impinge sa sari..


Ziua mea, cat ma faci sa fug!
Printre iluzii o mie le servesti pe rand,
Ce ma bucuri tu, cu sadismul tau
Atunci cand e mai bine sa faci sa fie rau
Dar te iert, ca nu esti doar a mea..
Si poate ca intr-o zi...cruzimea ta..
Ma vei regreta..cand voi muri..
Si o stea, regretandu-ti placerile stranii...
Facand intuneric pentru tine, va cadea....

^> Anotimpul Mortii <^

Inca mai aud glasuri triste,
Ce inconjoara lumea, dand culoare,
Peste tot ajung, distrug totul in cale
Lasand in urma doar lacrimi seci si vise...

Anotimpul mortii este aici,
Si nu mai vrea sa plece,
Infruptandu-se din temeri banale, el aduce plans,
Se lasa purtat de vant, si in suflet dus,
E o amintire dureroasa ce nu mai trece...

Da, tu, Soare! Cat de ironic esti, acolo sus,
Razi de noi cum ne zbatem sa iubim,
Sa traim, dar suferim.
Chiar daca moartea o primim ca pe ceva in plus.
Si nu rad de tine! dar fa-ma nebun,
Sa iti arat acum cat tin la tine,
Cand te stingi tu, ma sting si eu atunci,
Astept raza ta ca pe un sarut ce nu mai vine.

Ti-am furat,Faptura din pamant, divinitatea!
O sa vezi atunci, inconjurat de morti-
Cat iti doresti sa simti caldura,
Si la fel ca muzica sa ii incanti pe toti..
Si sa urli, omule! Sa ma blestemi cenusa!
Sa regreti ca ai fost prost...
Doar gandurile-ele te mai incurca,
Traind anotimpul mortii fara rost....

IN IAD

Sa ma lasati dracu-n pace!
Sa ma lasati sa mor. Si peste mormantul meu
Sa nu fie bocitoare, ci doar un inger care tace
Aruncand o lacrima din zbor...

Sa mor de cancer! Sa ma roada, si sa arda!
In mine focul ce atata timp l-am mentinut aprins,
Si atata dor si ura, si cat sange poate sa cada...
Sa ma ia dracu', si sa ma topesc in iad...rau nu o sa-mi para!

Sa stau pe pat de spital! Si sa am perfuzii!
Sa fiu vizitat de rude si de moarte
Si toti sa se minta, cumparand iluzii
Ca eu inca traiesc si ca Dumnezeu inca ma iarta...

Si sa ma vada toti in cosciug
Si sa rada de ai dracu'!
Sa se bucure, ma, ca am murit,
Si sa ii privesc din pamant, spre ei tinand plecat capul...

Si sa plang..si sa ploua afara...
Si sa fie frig dar in ochi sa fie seceta
Si picaturile de roua...
Si doar ele sa fie cele ce lipsa o alina...