As fi lasat peste noi sa curga timp,
Nu mi-ar fi parut rau.
De chipul tau nu m-as fi plictisit
La fel sa fi simtit si tu in locul meu...
In sufletul meu de piatra,
Mi-ai fi fost sculptor
Ai fi conturat dragostea ta in mine
Sudoarea ta. Suflarea ta calda,
Pictand pe chipul meu un dor
Privirea iubitoare, maini de cenusa pline...
As face legenda pura, alba, iubitoare
Sa rasune-n neant
Sa afle lumea, timpul ca te-as iubi la disperare,
Mi-as da nemurirea, mi-as da sufletul sa arda-n iad.
Tu, fantasma, esti absenta.
Nu te vad, nu te aud,
Dar din cand in cand ma vizitezi in vis
Si te-as pastra! As dormi vesnic.
Viata, soare, as lasa decis
Pentru tine, m-as lasa in intuneric purtand in brate fructul interzis...
Postări
