Privim de obicei viata la un nivel prea inalt, si cadem singuri in ruine si pacat. Punem pe primul plan relatii, prietenii ce dispar cand apar tentatii, dar uitam de familii. Ni se intampla tuturor, macar o data sa iubim, sa suferim de dor dupa un baiat sau fata, ce nu simte la fel, dar are talent bun sa ne faca sa ne indragostim de ea sau el fara ca dragostea sa ne-o imparta. Cat spirit de justitie sa guverneze constiinta, cand incalzim suflete de gheata cu forta, si ne bagam noi, singuri, pe gat dorinta, speranta, ne rugam sa sfinti sa nu fim asemeni lui Iisus vanduti pe doi arginti. Orbi din sine, ne permite varsta sa facem greseli,ca suntem doar oameni cu suflet greu, ne vedem cantand cu ingeri cand ardem in infern.
Cititorule, in viata ta sa nu pasesti in gol, cu gandul ca te tine cineva in timp ce cazi, nu te salva, prietenul te va impinge in neant.Sunt doar scapari, secunda se prelinge in amorteli cumplite si stari nostalgice. Apelezi deznadajduit la imaginatie sa gasesti dulce-satisfactie, si poate razi acum desi intelegi ce zic, dar e mai usor sa ma renegi si sa ma numesti 'sarit', dar nu-i nimic, pana la urma nici nebunia nu e un chin asa cumplit...
Rad uneori, dar nu cu rasul meu, ca-i gol si timpul nu ma asteapta sa mor, dar in albul cald, feeric, de cristal, vad doar intuneric, cand glasurile dispar, si ajunge sa ma ucida linistea, si absenta ca un jar ce se infiripa-n mine ca otrava din pahar.
Postări
